sâmbătă, 12 februarie 2022

Dansăm?


John Clark (Gere) este dependent de muncă dar, într-o noapte, întreaga sa viață se schimbă când apariția unei instructoare de dans (Lopez) îl inspiră să se înscrie la lecții de dans. Un film care, încă, te face să visezi. Nu mai vorbesc de Richard Gere în anii săi de glorie...😉

Dar nu despre film vorbim. E doar un punct de plecare pentru Sfântul Valentin, cel cu iubire, perechi, inimioare și ciocolățele.

Ce ne dorim sau visăm în iubire?

Zilele trecute mi-am adus aminte de o întâmplare de acum ceva mai mulți ani. De-abia terminasem facultatea și eram în primul meu an de muncă. Un coleg de la servici își serba ziua de naștere într-un mic local închiriat undeva la un subsol pe lângă Facultatea de Drept. Dat fiindcă majoritatea invitaților era formată din cupluri, am apelat la un fost coleg de facultate să mă însoțească la petrecere ca să nu mă simt stingheră pe la blues-uri. La un moment dat, când a început dansul și mi-am invitat amicul să se alăture grupului vesel și cam dezlânat care se "desfășura" pe ringul de dans, el mi-a zis să nu îmi fac griji și să mă distrez cu colegii că el nu prea dansează. Nu mi-am făcut probleme de răspuns și m-am alăturat celorlalți.

Asta se întâmpla într-o sâmbătă seara. Luni, la birou, o colegă mai în vârstă a ținut să îmi spună că nu i-a plăcut de prietenul meu fiindcă nu a dansat și că treaba asta cu nu îți face griji, tu distrează-te e un fel de bucură-te tu că eu în timpul ăsta spăl vasele. Adică, mai clar, strică omului plăcerea. Observația mi-a făcut bine din două puncte de vedere: primul, că a crezut că aveam un prieten, că îmi făcea și mie curte cineva...😉Doi, că încerca să mă învețe să îmi aleg partenerul, semn că, pe undeva, cu toate contrazicerile noastre de la birou, ținea la mine. (Știu, pare totul prea frumos, dar eu am ales întotdeauna să văd întâi și întâi binele în oameni. Numai când m-am dat cu capul de grindă m-am uitat și la prag, până atunci am privit înainte ca să văd mereu soarele.)

Ideea însă este una. Ce vrem de la omul care ne stă alături? Cu siguranță, seriozitate, inteligență, fidelitate, umor și... mai adăugați voi.

Dar eu, cu mintea și experiența de acum, le-aș zice fetelor să se mai uite la ceva. Să caute un partener care să danseze cu ele. Atenție: nu neapărat SĂ ȘTIE să danseze, să fie armonios în mișcări sau să aibă ureche muzicală. Ci SĂ VREA să danseze. 

Cu riscul de a fi ridicol  deși, când iubești, nu prea vezi ridicolul în nimic.

Te expui fără să știi că te expui.

Devii mai sensibil, chiar emotiv, uneori un pic patetic. 

Te bucură bucuria celuilalt fără să realizezi că faci lucruri de care odată râdeai.

Încerci, nu neapărat să te schimbi, ci să devii versiunea ta cea mai bună, umărul de sprijin la greu și camarad la bucurie.

Iar dansul fără a avea vreo înclinație sau talent, dar cu seriozitatea celui care vrea să fie acolo alături de inima sa, dă măsura acestei iubiri. Sau măcar te lasă să întrevezi bucuria unei vieți în doi nu numai la rău, dar și la bine.

Așa că, urarea mea de Sfântul Valentin este să aveți cu cine dansa, să vă vedeți frumusețea oglindită în ochii celui care vă strânge în brațe și poate, uneori, vă calcă pe pantofi.


O zi splendidă, o sărbătoare romantică tuturor!

 






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aramă...Argint...

Mulți am învățat la școală poezia lui Mihai Eminescu Călin (file din poveste) , dar cred că puțini știm că sintagmele celebre precum  codrii...