marți, 13 septembrie 2022

Aramă...Argint...

Mulți am învățat la școală poezia lui Mihai Eminescu Călin (file din poveste), dar cred că puțini știm că sintagmele celebre precum codrii de aramă ori pădurea de argint corespund unor locuri din România în apropierea Mănăstirii Agapia (Văratec, jud. Neamț).

 “De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/ Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint./ Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,/ Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet..."(Mihai Eminescu – Calin, file din poveste).

Codrii de Aramă se întind pe o suprafață de 7 hectare și alcătuiesc o arie protejată, declarată de interes național. Ea este situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al comunei Agapia, în apropierea rezervației naturale Pădurea de Argint (drumul național DN15G).

S-a ivit ocazia să învățăm ceva nou de pe un site de turism local.

Asta pentru că voiam să scriu despre vacanță. Ideea postării era culoarea dominantă a călătoriilor noastre estive, apropiate ori indepărtate, în locuri cunoscute sau pe tărâmuri exotice. Fie că era vorba despre turcoazul unei mări, auriul unor nisipuri sau albastrul vreunui cer din lumea asta mare, cred că împreună am fi reușit să acoperim o mare gamă de culori în amintirile noastre.

Eu alesesem argintul unui copac de care m-am îndrăgostit iremediabil cu mulți ani în urmă. 

Măria Sa, Măslinul.

În aparență fragil, de o culoare ireală.

Un copac de leac și de poveste. Un copac cu "fructe carne și frunze leacuri", un copac despre care Homer spunea că dă "aurul lichid" al vremii. Leacurile le știm ori le intuim.

Povestea și-o spune singur când se apleacă sub furtună, freamătă, se îndoaie și se ridică mai apoi, ducându-și fructele spre cer. 


Argintiul său de basm ne apare clar doar prin contrast cu alte culori și nuanțe. Bucuria cu care își ia seva din pământ i-o percepi imediat după ploaie, iar frământarea cu care trece prin an o simți în gustul diferit "condimentat" al fructelor sale.
Un gust niciodată identic, după cum nici el și nici pământul din care se hrănește nu trec prin an fără schimbări.
O metaforă a vieții, căci măslinul este viață.

Ce bine ar fi să ne lăsăm și noi modelați de vânturi fără a ne pierde esența, crescând mereu in Bine.    

Despre toate astea și mult mai multe aș fi vrut să scriu dar...
...am așteptat prea mult si vacanța a devenit o amintire.
Freamătul verii s-a stins și alte culori mi-au inundat ochii.

Aici sunt câmpuri frumoase cu măslini cu frunze cenușii argintii, ca sălcii cu vârfuri. Nu mă săturam niciodată de cerul albastru.

(Vincent Van Gogh)



Așa că, mă întorc la Eminescu și vă propun o înregistrare a Fonotecii de aur: Calin, file din poveste, Mihai Eminescu, lectura Daniela Nane

picturi de Vincent Van Gogh
  O toamnă   frumoasă,  tuturor!




Un comentariu:

Aramă...Argint...

Mulți am învățat la școală poezia lui Mihai Eminescu Călin (file din poveste) , dar cred că puțini știm că sintagmele celebre precum  codrii...