Farul

„Dacă aș fi romano-catolic, poate că ar trebui să fac un legãmânt pentru a construi o capelă închinatã unui sfânt; dar cum nu sunt catolic, juramântul l-aș face pentru a construi un far.” (Benjamin Franklin, iulie 1757)

Încă din antichitate, lumina a ghidat navele către port. La început a fost vorba de focuri controlate pe vârf de deal care avertizau navele că se apropie de uscat. Apoi, aceste semnale au fost alimentate de lumina lămpilor cu cărbune sau ulei susținute de oglinzi, ajungând astfel la navigatori departe în larg. Dar puterea acestei lumini era limitatã în nopțile adânci si furtunoase astfel cã, de-a lungul secolelor, multe pânze au fost abãtute de vânt și multe corãbii au eșuat, oameni și nave s-au lovite de țãrmuri neștiute și neobservate la timp.

(Cordouan, Credit: Hemis/Alamy)  

Totul s-a schimbat în 1820, când un fizician francez a inventat un nou tip de lentile: un inel de prisme cristaline dispuse într-o cupolă fațetată care putea reflecta lumina. Augustin Fresnel a instalat sistemul în Farul din Cordouan, situat în estuarul Gironde din Franța, la aproximativ 100 km nord de Bordeaux. Dintr-o dată, o singură lampă putea lumina drumul marinarilor pe distanțe de multe mile marine.

De atunci, tehnic, lucrurile au evoluat.

Farul nu și-a pierdut niciodatã importanța. 

Și nici farmecul, aș spune.

Așezat între pãmânt și apã, turnul singuratic și luminos în noptile adânci și în rãzvrãtirile naturii rãmâne ferm și stabil, un ghid în furtunã de un dramatism unic. 

Ca simbol, farul m-a dus mereu cu gândul la oameni. La cei care ne inspirã, la cei pe care sentimentele, ideile și valorile comune ne fac sã îi definim suflete afine când de fapt sunt mult mai mult. Sunt asemenea unei raze de luminã în întuneric. Oameni diferiți, dar care prin propria strãlucire îi lumineazã și pe alții; cu știința lor deschid minți și drumuri, cu sensibilitate și cãldurã dãruiesc echilibru, cu un surâs dau liniște între douã bãtãi de inimã, cu umor oferã nuanțe surprinzãtoare culorilor vieții.

Toți putem avea parte de întâlniri cu asemenea oameni, trebuie doar sã îi cãutãm, sã învãțãm sã îi (re)cunoaștem și sã îi ascultãm. 

„Dacă deschizi ochii foarte larg și privești cu atenție în jurul tău, vei vedea mereu un far care te va conduce pe calea cea bună! Privește cu atenție în jurul tău!”  

(Mehmet Murat Ildan)

Un far este construit pentru a avertiza, a salva, a proteja. Este și o sursã de armonie, de pace, de liniște, de contemplație, uneori de melancolie și nostalgie. 

Tot așa sunt și oamenii. Anumiți oameni. 

Sã nu le stingem strãlucirea prin critici inutile, rãutãți ascunse și mici invidii.

Riscãm sã ne pierdem și noi din luminã.