Iubirea ca antidot...

 

Iubirea e opusul a tot ce e rãu, urât, violent, aducãtor de moarte.

Iubirea e Viațã.

Poate de aceea vorbim atât despre iubire, o punem în muzicã, în poezie, în filme romantice și romanțioase.

Iubirea e antidotul natural la Rãu.

Într-o lume tumultoasã care își pierde busola, unde ignoranța, extremismul și violența își asumã conducerea destinelor noastre, iubirea ne poate salva.

Pare o idee infantilã, ruptã din manualele de dezvoltare personalã, dar nu e așa. Sau, nu chiar așa.

Zilele acestea, când la rãul absolut din Ucraina, s-a adaugat alt rãu, am simțit cãderea. Cãderea aceea în gol pe care o ai doar în vise, când totul în jur se nãruie și te prãbușești fãrã sã poți striga "ajutor".

Nu reușesc sã vãd imaginile cu corpul acelei fete duse în camion și batjocorite, fãrã sã îi simt ultimele clipe de suferințã, fãrã sã mã gândesc la durerea veșnicã a mamei sale. Nu pot sã îmi șterg din minte imaginea surâzãtoare a bãtrânei de 84 de ani, supraviețuitoare a Holocaustului, luatã acum ostaticã și dusã cine știe unde. 

Nu pot sã nu aud strigãtele celor din Gaza, a acelor palestinieni care, fãrã legãturã cu Hamas, au încercat sã supraviețuiascã ca într-un acvariu în acea fâșie de pãmânt, trãindu-și normal viața. Iar acum vor plãti pentru capetele înfierbântate ale altora.

Cum sã nu te revolți și sã încerci sã cauți altceva? Cum sã nu te refugiezi în ideea de Iubire? În tot ce înseamnã viațã, îmbrãțișare, cuvinte frumoase, sãruturi și zâmbete. 

Te simti în culpã sã o faci, nu e momentul potrivit, dar ce altceva ne poate salva?

Ce altceva?