Dacă v-a plăcut și vă e dor de acest gust al copilăriei, un pic diferit de celelalte, aveți rețeta aici .
Au rămas semințele (denumite cândva bomboane agricole) care se sparg oriunde și oricum, doar în somn nu.
Ah, era să uit, kojak-urile au devenit Chupa Chups sau, mă rog, conviețuiesc.
Floricelele de porumb care mitraliau capacul ceaunului astăzi se numesc popcorn și se pot prepara elegant, în mici și colorate aparate domestice, fără ulei, doar cu aer cald.
Popcornul a devenit între timp și un simbol grafic pentru multe săli cinematografice. Căci, se știe, filmul fără floricele este ca nunta fără lăutar.
Dacă nu ești obișnuit să vezi un film mâncând și nu îți stă în caracter să ronțăi tot timpul ceva, vei termina floricelele deja la reclamele de început.
Deci, reluăm: Popcornul este asociat relaxării la vizionarea unui film. Da?
Ei bine, obiceiul ăsta a intrat în limbajul comun, știți voi, cel de pe platformele sociale, devenind un mod de a exprima un soi de nepăsare împletită cu distracția. Cam așa: știu bine ce urmează să se întâmple, mă așez comod și astept să văd finalul care, evident, îmi va da dreptate. Să vezi distracție!
De câte ori unul o dă cu oiștea-n gard, citești asta: "Mi-am luat pocornul, asta da distracție."
Un lider mondial aruncă lumea-n aer și tu cum comentezi?
"Chestia asta se termină rău. I se va înfunda odată și-odată. Îmi fac popcorn și aștept."
"Ce aștepți?" aș întreba eu. Că ne ducem cu toții de râpă, nu numai ăla care bulversează mapamondul. Chiar crezi că te vei salva după popcornul real ori metaforic și vei mai și râde pe deasupra?
Nimeni nu se poate salva singur și mersul omenirii ne învață asta, iar literatura ne-o tot repetă dacă nu am priceput lecția de istorie.
Dar nu ne intră în capul ocupat cu idei fine și mărunte pe care le tot repetăm în loop până devin prostii.
Ce vedem acum nu e de popcorn și băuturi răcoritoare. E de batistă și refugiu antiatomic.
Așa că, la început de an (încă) și sfârșit de ianuarie, haideți să scoatem popcornul din comentariile noastre cele de toate zilele.
Și îl lăsăm doar la film.
Să fie pace!








Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu