DOLIU GRAV

Așa că v-am speriat din titlu?

Dacă ar fi un titlu de articol online, de ziar, de publicitate la o emisiune, ați da un click, ați merge fuga la chioșc să cumparați materialul cu pricina sau ați sta neclintiți în fața televizorului să vedeți despre ce este vorba. Exact așa am procedat eu sâmbătă când am întrerupt ce aveam de făcut ca să citesc semnalarea online a unui articol despre o personalitate artistică pe care o urmăresc cu mare drag.

Și ce am aflat din conținutul articolului cu titlul de mai sus?
Că artistei i-a murit câinele.

Să nu mă înțelegeți greșit. Pentru sufletul unui om este un doliu moartea unui prieten drag precum un animal de companie. Vă spune cineva care a plâns zile întregi după Bobiță, perușul verde cu galben pe care l-am iubit timp de opt ani. Cu disperare am încercat să îl îngrop în grădina din fața blocului, pe o iarnă năpraznică care ne înghețase și sufletele. Deci, înțeleg ce înseamnă durerea de acest tip și o împărtășesc.

Dar eu cred ca aici este altceva. Interesul de a obține cu orice preț un Like, de a exploata curiozitatea omului care intră pe site și este contabilizat la vizualizari. Exact ca cei care pun lucruri vulgare pe Facebook și apoi bat toba că au followers cu duiumul.

Poate că doliul grav este chiar moartea bunului-simț și al respectului pentru celălalt. Nu numai la scris dar și în viața de toate zilele. Să faci audiență (și nu numai) cu orice preț.

Este corect? Este de bun-simț?

Să nu îmi spuneți că așa este dar cititorul se lasă păcălit o dată și nu mai cade a doua oară în plasă. Nu cred că e chiar așa, pentru că a doua oară este o altă plasă, lucrată și mai și. Cine face asta e maestru și noi ceilalți trebuie să o recunoaștem.

Însă, fără să vrei, îți vine un dubiu atroce cu privire la ce faci tu. Merită să te chinui să dai conținut unui articol ca să nu ocupi spațiul de pomană pe google și nici să îți bați joc de timpul cititorilor tăi?

Nu e mai ușor să scrii la limita vulgarului pentru o audiență imediată, decât să muncești ca într-o redacție de ziar, cu dată limită pentru publicare, idei originale, corectură, coerența povestirii etc și să aștepți ca încetul cu încetul românii să te cunoască, să te aprecieze și cu pași mărunți să se adune la citit?
Nu e mai ușor să scrii cuvântul  „exploziv” în titlul unui articol care  în conținutul său nu este altceva decât un foc de paie?

Sigur, poți spune că te-ai adaptat cerințelor.

După cum spunea François de La Rochefoucauld (scriitor francez): “Oamenii nu ar trăi mult timp în societate dacă nu s-ar înșela unul pe celălalt”.

Deci, iată, am găsit și explicația. E în regulă.

Nu, nu este în regulă. Nu pentru mine.

Mă încăpățânez să fac lucrurile așa cum știu eu că trebuie făcute pentru ca să am siguranța că cine mă caută va găsi ce își dorește, va savura un conținut care are legatură cu titlul, o informație din orice domeniu și nu un fals.

Puțini dar buni. Sau mulți și buni.

Vă invit cu căldură să vă înscrieți la rubrica Persoane interesate (followers) și să comentați pe blog, ca să dăm noi tonul și conținutul discuției.

Împreună, scriind și citind, cu pasiune și responsabilitate, putem schimba ceva.

Și aici îl putem cita pe Ralph Waldo Emerson (eseist și poet american):

”Nu mergeți unde duce drumul, mergeți în schimb unde nu există drum și lăsați acolo o urmă“.

Ce spuneți? Rochefoucauld sau Emerson?