vineri, 19 ianuarie 2018

Vietnam și nimic în plus

Bună ziua. Astăzi sunt în întârziere. 
Bem împreună cafeluța de după-amiază.
Azi dimineață (că, deh, ne despart cinci ore de fus orar!) am vizitat Muzeul de Istorie a Vietnamului.

Trebuie să mărturisesc că i-am pășit pragul puțin cam sceptică.
Punctele de forță în Saigon sunt Palatul Independenței și al Reunificării, ilustrat ca o redută niciodată cucerită de inamic și Muzeul de război, care parcurge întreg dezastrul și cumplita suferință prin care au trecut saigonezii în conflictul armat cu americanii. 

Dar pentru că voiam să vă încep povestirile cu Vietnamul înaintea Saigonului, mi-am zis că o rapidă trecere în revistă a informațiilor nu strică nimănui. Mă așteptam la un muzeu decent ca prezentare și cu foarte multă retorică în descrierea evenimentelor istorice. O oră ar fi fost suficientă.

Am petrecut aproape trei ore, într-o clădire gândită armonios și firesc în desfășurarea ei, cu un aspect de conac colonial, cu o minunată curte interioară pe tipicul celor asiatice, îngrijită, colorată și liniștită. Un fel de yoga pentru minte și suflet.
Așa că, vă propun o nouă pagină, DE PRIN LUME: Vietnam (4), dedicată istoriei sau, mai bine zis, rezistenței acestui popor de la care avem ceva de învățat. Ca întotdeauna, va fi istorie și imaginație, impresii personale ca vizitator și, un pic, ca locuitor al acestui oraș.

Și pentru că de Vietnam și, în mod special de Saigon, este legat renumele profesional al unei excepționale corespondente de presă, Oriana Fallaci, vă propun o altă nouă pagină, TERAPIA PRIN CULTURĂ: Oriana Fallaci - o viață în prima linie.

Lectură plăcută!




2 comentarii:

  1. Imi place foarte mult cum scrii! Esti un izvor de relaxare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc mult. Mă bucur fiindcă exact asta este ideea întregului blog. Să ne relaxăm, să învățăm ceva împreună, să schimbăm opinii, într-un cuvânt: Să ne simțim bine! Week-end plăcut!

    RăspundețiȘtergere

Context...

Am început sã învãț italiana la opt ani, în clasa a doua a unei școli normale de cartier.  Am început cu muzicã, poezii, mici piese de teatr...