Azi e Dragobetele, se sărută fetele…

Nu e așa că vă așteptați să vedeți o horă frumoasă, cu costume populare și chiuituri?

Cu fete și băieți care glumesc unii cu alții, fac Dragobetele după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiți tot anul?
Și în timp ce vârstnicii sub o boltă răcoroasă de viță-de-vie stau de vorbă la un pahar, bărbații ușor rumeni în obraji iar femeile râzând zgomotos și ducându-și repetat mâna la gură, rușinate parcă de atâta veselie, vreun tânăr mai îndrăzneț, ascuns de privirile iscoditoare ale familiei, fură o sărutare dragei sale.
Aceasta este o imagine câmpenească și puțin mai de vară, când e cald...

sursa: catavencii.ro

La oraș va fi mai modern, se vor rezerva mese la restaurante chic, se vor face cadouri costisitoare și, poate, se vor purta ii stilizate.

Iar mie, mi-e dor de Ionel Teodoreanu și de poveștile lui din Ulița copilăriei, În casa bunicilor sau La Medeleni.

Ori de iubirea fără vârstă din romanul Lorelei.

Luli și scrisorile ei frumoase către Catul Bogdan.

Ionel Teodoreanu cu stilul lui înzorzonat, plin de metafore, Galațiul și Iașiul de altădată, romantismul unei lumi apuse, intimitatea și noblețea unei iubiri fără vârste.

Nu ar fi un bun cadou de Dragobete? Ce ziceți?

Să fim iubiți!

"Numai învățătura cere ani. Inima e mai repede, când e tânără..."
(Ionel Teodoreanu, Lorelei)