marți, 6 februarie 2018

VIRTUAL

Am citit două informații precum două fragmente de lumi diferite.
Una vorbea despre cum să menții armonia în cuplu, iar cealaltă despre cum să „robotizezi” știrile. 

După italieni, micile atenții, tandrețea, comunicarea dar și misterul sunt soluțiile longevității unui cuplu.

După japonezi, Erica - robotul care prezintă știrile este soluția viitorului.

În timp ce cuplul se confruntă cu tot felul de probleme, economice și nu numai, femeia-robot știe engleza și răspunde cu precizie la întrebările unui interviu improvizat.
Atunci, pe când un cuplu de roboți? Așa italienii (și nu numai ei!) nu ar mai avea problema menținerii pasiunii și a înțelegerii în familie. Programăm fericirea și ...asta a fost!
Ce te faci, însă, dacă ți se ard circuitele?
Dincolo de știință și nevoia firească de a depăși anumite limite, ideea cercetătorilor de a “umaniza” orice aparat nu reprezintă oare un simptom al singurătății?
Exact ca și cu jucăria Hatchimals care face furori printre copii.
Un pui care iese din ou și începe să interacționeze cu cei din jur. I se colorează ochii în funcție de stările emotive prin care trece, răspunde, se mișcă și multe altele.
Iar copiii nu se simt singuri.
Bineînțeles, atât timp cât funcționează bateriile.
Nu ar fi mai sănătos un companion adevărat? Un peruș care te pigulește de îți încălzește inima, o pisică care “toarce” de zor când o mângâi sau un cățel care face tumbe de bucurie ori de câte ori te vede?
O societate computerizată, cu prietenii și zâmbete virtuale, dispare atunci când un computer, o tabletă, un telefon sau chiar o jucărie nu mai funcționează.
Iar noi rămânem ai nimănui.

Nu e așa?

O zi frumoasă cu multe, multe îmbrățișari. Adevărate!
By gartoon, 2012

5 comentarii:

  1. Felicitări pentru articol! Această expunere scrisă e mai mult o durere a sufletului în timpul actual, ”robotizarea” ia amploare și nuștiu de ce oamenii radiază de fericire, oamenii devin dependenți de comunicare fără implicare, de dragoste fără emoții, de relaționări doar în mediul online. E strigător la cer....

    RăspundețiȘtergere
  2. https://vorbepentrusufletblog.wordpress.com/2017/09/12/tehnologiile-si-comunicarea-nesanatoasa/

    RăspundețiȘtergere
  3. " Trestia care se pleaca vantului,niciodata nu se rupe " (proverb).
    Dragostea asemeni trestiei trebuie sa reziste diferitelor probleme care apar in timp.
    Dupa mine comunicarea este cea mai importanta in relatia de cuplu si in relatia parinti-copii.
    Muncim,stapanim tehnica,ne distram,dar sa nu uitam sa ne spunem 'te iubesc'si sa rezistam in timp asemeni trestiei,cu bune si cu rele ampreuna cu cei dragi.
    Si asa nu vom ramane a nimanui

    RăspundețiȘtergere
  4. Lumea virtuala care ne inconjoara din ce in ce mai indeaproape, fara de care credem ca nu mai putem, este NOCIVA de-a dreptul, dupa parerea mea. Folosita de multa lume cu prea putin discernamant, strica relatiile de cuplu, relatiile de familie, prieteniile din realitate, distorsioneaza notiunea de prietenie (unde s-a mai pomenit sa ai 3000 de prieteni - vezi FB-ul ?!?!?!?). Si nu in ultimul rand lumea virtuala "produce" copii incapabili sa socializeze normal. Produce "autisti". Produce adolescenti care nu mai stiu ce inseamna un moment de rabdare, pentru ca s-au obisnuit cu informatia superficiala obtinuta la secunda. Stiu ce zic, lucrez in IT de vreo 23 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este foarte adevarat! Nu putem continua sa ridicam bariere intre noi sa ne ascundem in spatele telefonului sau al tabletei...Tehnologia sigur are rolul ei dar totul trebuie facut cu masura!

    RăspundețiȘtergere

Context...

Am început sã învãț italiana la opt ani, în clasa a doua a unei școli normale de cartier.  Am început cu muzicã, poezii, mici piese de teatr...