A trecut vacanța...
Ar fi multe de povestit, de analizat, de învãțat, poate chiar de regretat.
Ca orice vacanțã, timpul petrecut în familie (chiar și pe fugã) ne încarcã inima, unge ca un undelemn de preț sufletul.
Ca orice vacanțã, odatã cu relaxarea adãugãm la pachet RÃBDAREA și, așa, încercãm de fiecare datã sã înțelegem mai bine oamenii, sã îi judecãm mai puțin și sã râdem mai mult.
A fost un anotimp cu adevãrat fierbinte. Dar, în mod straniu, arșița verii a ostoit febra unor doruri ascunse cu grijã tot restul anului.
 |
| Carul cu bere, București |
Registrul sentimentelor nu e foarte amplu, dar e stratificat în profunzimea sa: familia pentru care în realitate te-ai întors la rãdãcini, prietenii pe care nu i-ai putut revedea pentru cã timpul nu a fost chiar clement, oamenii speciali care ți-au devenit foarte dragi prin fericite întâmplari virtuale și pe care nu ai avut (încã) curajul sã îi întâlnești când distanța a dispãrut.
 |
| Le Reve, 1940, H.Matisse |
Da, existã și distanțe pe care nu vrei
sã le abați ca pe un zid, distanțe care
îți permit sã pãstrezi acolo,
într-un spațiu numai al tãu și
într-un timp doar de tine știut,
comoara unei afinitãți sufletești fãrã egal.
Suntem la început de toamnã. Cu creioane de ascuțit, cu frunze arãmii și ploi încãpãțânate, cu umbrele colorate abãtute de vânt, cu claxoane înnebunite, cu Vivaldi și Topârceanu.
Dar și cu un pic de Rilke...
"PE DRUM o vezi venind încet și fericitã
pe cea invidiatã, umblând nestânjenitã?
Acum la colț de strãzi ar trebui s-aparã
și s-o salute domnii frumoși de-odinioarã.
De sub umbrelã, cu o grație pasivã
ea prelungește-o tandrã-alternativã:
ferindu-se o clipã de brusca zilei razã,
ea reîmbracã umbra care o lumineazã."
(ÎN VARÃ, O TRECÃTOARE, Poeme franceze, R.M.Rilke)
 |
| Ciulinii Bãrãganului, C. Artachino |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu