duminică, 9 iunie 2019

O zi...

Există zile care nu prevestesc nimic bun și, poate tocmai de aceea, o întâlnire plăcută, un loc încântător sau un amănunt inedit, creează un efect surpriză care se transformă într-o amintire de neuitat.

Așa s-a întâmplat aici, la Saigon, într-o duminică ploioasă, pe o stradă laterală dintr-un cartier  zgomotos și aglomerat. Scutere, camioane, autobuze. Ploaie torențială, cer fără speranță. 

Niciun taxi, personaje fără umbrele.

Iar peste drum de locul unei inutile așteptări, un restaurant cu specific vietnamez, L'Aura de Namky. O casă colonială liniștită și  demnă în mijlocul unei furtuni care agită copaci și brăzdează cerul cu linii luminoase, lungi și intermitente. Explozie tropicală ce se pregătește să-și atingă punctul culminat.

Traversezi și deschizi ușa. 



Te întâmpină un băiat și o fată, îmbrăcați în  costume tradiționale. Se mișcă ușor și vorbesc în șoaptă. Te însoțesc fără să îți impună un ritm, o alegere.
Iar tu aștepți din clipă în clipă să apară gazda, să ți se adreseze vreun scriitor contemporan cu Hemingway.

Te așezi la o masă apretată, cu farfurii și tacâmuri asortate în tonuri aurii. Cu pahare înalte și bețișoare decorate. Cu flori pastelate și lumânări exotice.

Iar totul ți se pare elaborat, delicat, elegant. 


Ploaia care lovește geamul cu atâta îndârjire își pierde importanța iar tu redevii protagonistul zilei. 
Al unei zile ploioase, dar calde, dintr-o frumoasă poveste saigoneză.

Vă doresc o săptămână cu întâlniri surprinzătoare!  








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Context...

Am început sã învãț italiana la opt ani, în clasa a doua a unei școli normale de cartier.  Am început cu muzicã, poezii, mici piese de teatr...