Viața bate filmul?

Theatrical release poster

De puține zile a avut loc în Statele Unite premiera filmului The Post. Pelicula, avându-l pe Steven Spielberg regizor și producător, îi propune în rolurile principale pe Meryl Streep și Tom Hanks. Cei trei fac parte pentru prima dată dintr-un proiect comun, și tot împreună au făcut un adevărat tur de forță participând la interviuri televizate, la întâlniri cu critica de specialitate, cu publicul, la conferințe de presă.
I-am văzut, în special pe cei doi protagoniști, distrându-se și dându-și coate ca adolescenții la The Ellen DeGeneres Show sau la CBS This Morning. Doi actori care s-au bucurat să lucreze împreună în film și s-au bucurat de asemenea să îl și promoveze. Fără aere de superioritate, fără gesturi obosite sau plictisite. Adevărați profesioniști.

Dar nu despre asta vroiam să vă vorbesc.

Am citit că anumiți critici au subliniat lipsa de acuratețe a filmului care face din ziarul Washington Post aproape singurul protagonist în lupta pentru restabilirea adevărului privind războiul din Vietnam, trecând astfel în planul doi New York Times care a declanșat, practic, întreaga poveste. Unul dintre consilieri chiar a declarat că este un bun film dar o istorie proastă.

Eu cred că adevărata poveste, pe fundal istoric și cu implicațiile de rigoare este a protagonistei și, anume, a lui Katharine Graham.

Katharine Meyer "Kay" Graham

Născută în anul 1917 la New York, într-o familie înstărită, în 1938  începe deja să lucreze în redacția ziarului achiziționat de tatăl său cu numai cinci ani în urmă.

Nu își face false iluzii privind rolul său în interiorul organizației și, ca atare, nu o deranjează faptul că tatăl îi predă practic ziarul ginerelui, Philip Graham. Chiar se bucură văzând în acest gest o recunoaștere a meritelor soțului ei. Katharine Graham activează pe scena socială a capitalei americane, crește patru copii și suportă toanele și aventurile extraconjugale ale soțului.
Pentru asemenea personaje, puternice în intimitatea lor dar actori în roluri secundare, cred că viața are întotdeauna pregătită Marea Schimbare. Trecerea la un rol principal este însoțită de riscuri. Și Katharine Graham și le-a asumat din plin.
După sinuciderea lui Philip Graham, Katharine preia frâiele ziarului și devine CEO, fiind practic singura femeie într-o asemenea poziție în cadrul unei companii de presă. Fără un model feminin de urmat, întâmpinând dificultăți în a fi luată în serios de către bărbați, colaboratori direcți sau simpli angajați, luptă spre a nu-si pierde încrederea în forțele și capacitățile proprii și promovează prin toate mijloacele egalitatea între sexe în cadrul companiei.
Dar, mai presus de toate, conduce ziarul și ia decizii riscante în momente cruciale ale istoriei. Într-un moment delicat pentru compania sa decide publicarea unor documente ale Departamentului american al apărării, privind intervenția politico-militară în Vietnam și, mai apoi, îi sprijină pe cei doi tineri ziariști, Bob Woodward și Carl Bernstein, în ancheta lor privind conspirația Watergate, care va duce la demisia președintelui Nixon.
Va continua să conducă ziarul, să nu se sperie de amenințări, va scrie o biografie, intitulată Personal History, cu care va câștiga Premiul Pulitzer în 1998.
Va continua să muncească căci “nimeni nu poate evita îmbătrânirea, dar îmbătrânirea productivă este altceva”.
Nu se va enerva pentru eventualele greșeli: "O greșeală este pur și simplu o altă modalitate de a face lucrurile".
Intr-un cuvânt, se va distra.
Căci “să îți iubești munca și să simți că ceea ce faci contează, cum ar putea fi ceva mai distractiv?”

În concluzie, haideți să vedem The Post și, poate, să revedem Toți oamenii președintelui (cu minunea aia de Robert Redford tânăr!).