sursa: iStock/Getty Images |
Să ai alături un animal de companie nu este o hotărâre ușoară dacă nu o privești ca pe un moft de moment sau o dorință neîmplinită din copilărie. Eu am locuit pe perioada școlii într-un bloc de patru etaje, fără lift, ambii părinți lucrând.
Deci, era exclusă o grijă în plus. Tot ce s-a putut face a fost un peruș.
Apoi s-a trecut la treabă. Colivia a fost concepută pe niște dimensiuni calculate de mama din ceea ce citise nu știu pe unde că nu era internetul în vogă.
Căsuța din metal trebuia să aibă forma camerei, ca să nu i se distorsioneze micului locatar spațiul în care trăiește. Nu rotundă, că aceea e de ornament. Apoi trebuiau respectate dimensiunile în funcție de deschiderea aripilor, ca să i se dea libertate de mișcare și să nu se simtă în captivitate.
Așa că am mers la Obor și am comandat o „vilă”, după cum a numit-o vânzătorul amuzat peste măsură de ideile noastre avangardiste. După ce a fost gata, am cumpărat puișorul verde cu galben care ne-a făcut companie opt ani.
Așa că am mers la Obor și am comandat o „vilă”, după cum a numit-o vânzătorul amuzat peste măsură de ideile noastre avangardiste. După ce a fost gata, am cumpărat puișorul verde cu galben care ne-a făcut companie opt ani.
Așa am învățat să iubesc păsările, să le înțeleg comportamentul și delicatețea, să intru în sintonie cu ceva mic, iubitor și cântător.
De ce vă spun toate astea?
Pentru că am citit un articol interesant legat de relația dintre prietenii noștri necuvântători (deși mie mi se pare că în felul lor vorbesc și cum!) și zodia stăpânului. Mai exact, ce rase de câini să alegem în funcție de personalitatea noastră.
Din ciclul TERAPIA PRIN IUBIRE: Zodii și câini (click)
Vouă care vi se potrivește?
Bun gasit.Ce mai iubit capitol pentru mine.Cele mai indragite,cei mai sinceri si adevarati prieteni.Am crescut la tara cu toate aceste minunatii,acum le duc dorul.
RăspundețiȘtergereSuferi foarte mult cand iti pierzi prietenul necuvantator....
RăspundețiȘtergere