Fericirea (3): Jurnalul bucuriei și ...empatia

După cum spuneam, pentru a face din fericire o stare de fapt trebuie să acționăm. Nu ajung citatele care îți induc un bine temporar, sfaturile generale și florile strălucitoare sub razele soarelui.

Suntem oameni și suntem firi complicate.

Ne emoționăm, trecem dintr-o stare în alta fără vreo explicație logică, suntem triști când ar trebui să sărim în sus de bucurie.

Ca atare, concret, după lista despre care vorbeam săptămânile trecute (lista aceea cu bune, dar și cu rele care ne pot învăța ceva), ar trebui să fim atenți la bucurie, baza de plecare pe drumul fericirii.

Bucuria înseamnă disciplină. Bucuria nu trebuie luată ca și cum o merităm, trebuie orientată către ce s-a întâmplat pozitiv în ziua care tocmai s-a încheiat. Iar dacă se face asta regulat și disciplinat, se ajunge la performanța de a recunoaște momentul pozitiv chiar pe parcursul zilei, în timp ce el se desfășoară.

Concret, putem ține un jurnal.

Nu ca o condică cu acțiunile și inacțiunile zilei, cu evenimentele ieșite din comun.

Un jurnal cu efect terapeutic.

După o zi, scriem în jurnal numai lucrurile care ne-au dăruit plăcere, care ne-au bucurat sufletul, chiar și pentru o secundă. 

Dacă nu găsim nimic, ne străduim. Trebuie ca ceva cât de infim, de ascuns, să ne fi făcut plăcere. Putem chiar să stabilim un număr. Trei lucruri pozitive din ziua de astăzi.

De exemplu, a ieșit soarele, vecina m-a salutat, cineva în metrou mi-a cedat locul său.

Sau, am văzut un film prost cu popcorn bun, m-am rujat cu rujul preferat, la cină eram toți în jurul mesei. Și tot așa...fiecare cu bucuriile sale.
Când ajungem să scriem doar aceste momente, fie ele 3, 4, sau 5, vom fi setați să căutăm pozitivitatea.

Iar atunci când cauți binele, de bine vei avea parte.

În ce privește sfatul pe care îl dau mulți și, anume, să îi evităm pe cei care ne fac nefericiți, eu personal cred că este mai greu de urmat. Suntem oameni și suntem empatici, adică ne identificăm afectiv cu semenii noștri și asta reprezintă și una dintre valorile lumii creștine. Trebuie doar să învățăm să fim de folos fără să ne descărcăm pozitivitatea și, astfel, să îi transformăm pe cei care ne-au cerut ajutorul în hoți de energie.

Cum ar spune vreun înțelept gen Moș Ion Roată, să fim buni fără să fim proști.

Dar să nu uităm să fim buni...aș adăuga eu.

Și pentru că ne apropiem de cea mai mare Sărbătoare a noastră, mă retrag pentru mai multe zile, vă urez o Săptămână a Patimilor cu trăire profundă și rugăciune din suflet, un Paște plin de bucurie și o Săptămână Luminată cu învierea sufletului.

Să ne fie cu folos și să ne iubim unii pe alții!!!